roșu_galben_albastru
siglu
INSTITUTUL ROMĂN DE GENEALOGIE ȘI HERALDICĂ
"SEVER ZOTTA"
roșu_galben_albastru

Nr. 8/1999


Buletinul

INSTITUTULUI ROMĂN

DE

GENEALOGIE ȘI HERALDICĂ

"SEVER ZOTTA"

I, 8                               Iași                       15. VIII. 1999
 
 

Un exercitiu si un examen :
solidaritatea

Sase luni de viată a fundației noastre au fost suficiente pentru a se pune în lumină, si în acest răstimp (asa de restrâns, totusi), unele din realitătile pe care le vedem dominând (dacă nu chiar regentând) viata natiunii întregi. Pe cele mai multe le cunosteam deja, din experienta organizării simpozioanelor (mai apoi, congreselor) din 1992-1999. Stiam deja cât de greu pot fi coordonate interesele, nevoile si pasiunile (în sens pozitiv, dar si negativ) unui grup mai mare de români. Am avut, însă, si dovada că lucrul e posibil si că un tel nobil si dezinteresat poate face să se adune în jurul lui mai multe inimi care stiu, vor si pot să bată la fel. A fost începutul unei solidarităti care creste si rodeste frumos : un exercitiu util si încurajator.

Fondarea Institutului de Genealogie si Heraldică - purtând numele unui deschizător de drumuri si martir al natiunii române - a fost rezultatul direct al acestui exercitiu.Viata lui, însă, cu toate activitătile proiectate, constituie - si va constitui întotdeauna, de acum încolo - un necontenit examen pentru aceeasi (suficient, oare, exersată ?) solidaritate. Entuziasmul cu care a fost primita, initial, ideea întemeierii acestei societati - entuziasm de a carui sinceritate n-am avea motive sa ne îndoim - s-a clatinat când a venit vorba de cotizatii lunare si despartirile par a se lasa provocate de unele considerente eminamente subiective. Cadea-vom, oare, la acest examen ?!

Mi-ar fi greu să cred că membri ai Institutului "Sever Zotta", care au subscris actul de întemeiere, garantând, oarecum, si cu numele lor această initiativă si au aplaudat, mai apoi, cu bucurie, legalizarea ei, ar putea acum să accepte a renunta la acea calitate numai pentru faptul că o mică sumă ar trebui jertfită lunar ori pentru alte motive … emotionale. Cotizatia nu înseamnă, totusi, mai mult decât pretul a patru sau cinci ziare într-o lună sau, pentru un fumător împătimit, pretul unui pachet de tigări într-o lună. Nu pot să cred că o asemenea mică jertfă devine imposibilă. Este, oare, necesar să reamintesc câte lucruri s-au realizat, în România, prin punerea laolaltă a mai multor asemenea mici jertfe ? De n-ar fi decât Ateneul Român …

Pe de altă parte, n-ar trebui să se piardă din vedere faptul că viata însăsi a societătii noastre nu se poate desfăsura normal fără potrivita sustinere materială. Ce se poate face cu suma pe care o aduce o cotizatie lunară ?! În cursul acestei luni, de exemplu, cu o asemenea cotizatie se pot trimite 11 scrisori simple sau vreo sase recomandate în tara, nici macar doua scrisori simple, par avion, si nici macar o pagina prin fax, în Europa ! Sa nu mai vorbim de expedierea unui colet ! Or, menirea noastra nu se va putea împlini fara legaturi cu toate societatile similare din lume sau macar din Europa. Sau, poate, am uitat cine suntem si carei lumi apartinem ?!
                                                                                                                                                                                                         Stefan S. Gorovei

Studiile heraldice în România

- opinii, controverse -

În cuvântul de închidere a celui de-al X-lea Congres de Genealogie si Heraldică (Iasi, 13-16 mai 1999), am făcut următoarele aprecieri: "Congresul a arătat care sunt fortele reale în materie de preocupări genealogice si heraldice, dar si proportia lor exactă. A fost lesne de observat că specialistii si pasionatii cercetărilor genealogice au directii de concentrare si depăsire a stadiilor initiale, prin abordări tot mai largi, de istorie socială, de prosopografie, de antropologie istorică, pe de o parte, si de istorie familială, recuperatoare, pe de altă parte; în schimb, preocupările în materie de heraldică sunt extrem de difuze si, cel putțin deocamdată, evident neaplicate si neproductive. Am văzut o puternică gândire heraldică, de formă traditională, conservatoare - singura la care eu însumi pot subscrie. Fenomenul permanent uman, definit ca atare de Xavier de Ghellinck Vaernewyck acum câteva decenii, este, totusi, într-un fel în spatiile de straveche traditie heraldica si într-altul la noi. Nu putem sari etapele - asa cum în cercetarea istorica propriu-zisa nu putem înca sa abandonam caile pozitivismului, singurele care îngaduie valorificarea informatiilor documentare în conditiile cu totul speciale de la noi.

Sunt prea firave preocupările pentru studierea fenomenului heraldic românesc - ceea ce favorizează impresia că el nici nu a existat ! E trist că miile de impresiuni sigilare, din secolul XVII mai ales, rămân încă necunoscute specialistilor si celor interesati, care pledează pro sau contra după ureche sau din cabinet. Această situatie se cere rapid remediată - si, de altfel, colegii mei de la Iasi (d-l Petronel Zahariuc în mod deosebit) lucrează deja în această directie".

Pe marginea acestor afirmatii, am primit de la d-na dr. Maria Dogaru - profesor la Scoala de Arhivistică din cadrul Academiei de Politie "Al.I.Cuza" din Bucuresti si membru al Consiliului Stiintific al Institutului "Sever Zotta" - opiniile a căror consemnare mi se pare necesară, fie si numai ca o expresie de colegială comunicare si de transparentă a relatiilor Stiintifice si umane:

"Consider că a fost prea severă aprecierea Dvs. în ceea ce priveste stadiul atins de acest domeniu al Stiintelor auxiliare. Următoarele elemente evidentiază, după opinia mea, progresul înregistrat de acest domeniu al cunoasterii:
        - s-au publicat în volume independente lucrări de heraldică apreciate (inclusiv ale domnului Dan Cernovodeanu), au apărut numeroase studii inserate în reviste de specialitate;
        - societăti stiințifice, având ca obiect studiul heraldicii, se afirmă în mai multe zone ale tării;
        - organizarea unor expozitii de heraldică în diferite localităti a atras iubitorii istoriei;
        - mai multe persoane sunt în curs de a obtine titlul de doctor în stiințe pe teme de heraldică;
        - activitatea de elaborare a noilor steme pentru județe, municipii si orase, în ciuda faptului că se întâmpină numeroase dificultăti, s-a desfăsurat si se desfăsoară, totusi, în mod organizat;
        - s-au întretinut relatii cu institutii stiințifice existente în domeniu pe plan international etc.

După opinia mea, obiectivele de viitor ale stiintei heraldice însumează următoarele:
       - realizarea unor instrumente de informare stiintifică asupra blazoanelor plasate pe documente, a reprezentărilor gravate în tiparele sigilare, ca si cele aflate în câmpul sigiliilor conservate pe suporti diferiti;
       - luarea măsurilor ce se impun pentru conservarea diferitelor tipuri de sigilii, cunoscut fiind faptul că multe dintre acestea, confectionate din ceară, sunt deteriorate, asteptând de mult timp (fapt semnalizat initial de Ioan Bogdan, apoi si de Emil Vârtosu, etc) să fie reconditionate;
       - punerea în circuitul stiintific a izvoarelor heraldice aflate în patrimoniul muzeelor (impresiuni si tipare sigilare);
       - comunicarea tiparelor sigilare detinute de persoane fizice;
       - lărgirea cercetărilor în ceea ce priveste sigiliile aflate în arhivele si bibliotecile din alte tări;
       - studierea si comunicarea izvoarelor de acest fel detinute de comunităti românesti care trăiesc în străinătate;
       - cresterea interesului opiniei publice românesti fată de simbolurile heraldice, formă de manifestare a spiritualitătii fiecărui popor".

Subscriind tuturor acestor deziderate - la care se pot adăuga încă multe altele (si, în primul rând, crearea unei reviste speciale de heraldică si sigilografie) - nu cred, totusi, că punctele enuntate marchează, cu adevărat, un progres în domeniul studiilor si cercetărilor heraldice.Vom înregistra cu plăcere si interes orice alte opinii. St.S.G.
 

 

O precizare

În numărul 6 al acestui Buletin, prezentând pe presedintele de onoare al Institutului "Sever Zotta", d-l dr. Claudius von Teutul, am afirmat că d-sa este "urmasul celui mai vechi neam boieresc din Moldova". Această afirmatie a stârnit nedumeriri; este, desigur, necesară si utilă o precizare.

Între marile neamuri ale Moldovei medievale, câteva pot fi socotite ca fiind cele mai vechi, si anume cele ale căror începuturi se pot plasa în primul veac de existentă a statului, cel putin înainte de anul 1450. Acestea sunt, în ordinea cronologică a atestărilor, următoarele : Prăjestii (1393), Stârcestii (1428), Basotestii (1428), Tăutulestii (1430), Gănestii (1433) si Ponicestii (1438). Primele două, însă, poartă numele cu care sunt cunoscute până în ziua de azi abia din veacul XVI; astfel, Prăjestii descind din Dragomir cel Alb sau Dragomir Albul, arătat ca nemaifiind în viată la 1393; urmasii săi imediati s-au numit Fratovschi (de sau de la Frătăuti), Starostici, Starostescul. Stârcestii coboară dintr-un alt Dragomir, atestat la 2 aprilie 1428, dar abia începând cu fratii Ion si Mihul Stârcea, din prima jumătate a veacului XVI, se adoptă acest nume de familie. Basotestii au ca strămos pe un Manuil Basotă, atestat la 4 decembrie 1428, dar familia s-a stins în veacul trecut (genealogia acestei familii se poate urmări documentar abia din ultimul sfert al veacului XVI). Astfel, Tăutulestii rămân cea mai veche familie purtând acelasi nume ca si strămosul atestat la 1430 - pisar al documentului din 7 iulie 1430 - si care este, foarte probabil, bunicul lui Ioan Tăutu, mare logofăt al Moldovei în 1475-1511; de la acesta, filiatiunea neîntreruptă este dovedită documentar, în nenumăratele ramuri si linii ale bogatei sale posterităti. Acesta este sensul pe care l-am avut în vedere atunci când am afirmat că Tăutulestii constituie cea mai veche familie boierească din Moldova. În paginile viitoarelor numere ale "Arhivei Genealogice" îsi vor găsi locul si materialele adunate până acum despre istoria si genealogia acestei familii.
 

 
In al doilea trimestru al anului 1999, taxa de înscriere ca membru al
Institutului Român de Genealogie si Heraldică "Sever Zotta" - în conditiile
prevăzute de articolul 8 din Statute - este de 45.000 lei, iar cotizatia
lunară este de 15.000 lei.
Neplata cotizatiei atrage o atentionare (după două trimestre), un avertisment (după trei trimestre), iar după un an prezumă renuntarea voluntară la calitatea de membru (hotărârea Comitetului Director din 11. I. 1999).

Până la definitivarea noului statut al BANCOREX, rugăm pe prietenii si colaboratorii nostri să nu maiutilizeze contul deschis la Sucursala Iasi a acestei bănci, pe numele Institutului "Sever Zotta", anuntat în numerele anterioare ale Buletinului (25110.200.201268.000.00.7), ci să întrebuinteze, pentru mandatele postale sau telegrafice, adresa înscrisă în josul acestei pagini.



Donatii si donatori

D-l profesor Mircea Petrescu-Dâmbovița, membru al Academiei Române, a încredintat Institutului "Zotta" un număr însemnat de materiale (xerocopii de documente si fotografii) privind ramura bucovineană a familiei Isăcescu. Ele se află la dispoziția celor interesati de istoria acestei familii, căreia îi apartine ctitorul mănăstirii Ilisesti.


 Trimiterile postale de orice fel - scrisori, colete, mandate etc. - vor fi expediate folosindu-se exclusiv urmatoarea adresa :

 Stefan S. Gorovei, Institutul ”Sever Zotta”, Oficiul postal 1, Casuta postala 32, RO-6600 IASI.
 Tel. 032-21.86.67
sus

© Institutul Român de Genealogie si Heraldica”Sever Zotta” 1999
Ultimul update din 20 Februarie 2000/cvt