Nr. 8/1999
Buletinul
INSTITUTULUI ROMĂN
DE
GENEALOGIE ȘI HERALDICĂ
"SEVER ZOTTA"
I, 8
Iași
15. VIII. 1999
Un exercitiu si un examen :
solidaritatea
Sase luni de viată a fundației
noastre au fost suficiente pentru a se pune în lumină, si în acest răstimp
(asa de restrâns, totusi), unele din realitătile pe care le vedem dominând
(dacă nu chiar regentând) viata natiunii întregi. Pe cele mai multe le
cunosteam deja, din experienta organizării simpozioanelor (mai apoi, congreselor)
din 1992-1999. Stiam deja cât de greu pot fi coordonate interesele, nevoile
si pasiunile (în sens pozitiv, dar si negativ) unui grup mai mare de români.
Am avut, însă, si dovada că lucrul e posibil si că un tel nobil si dezinteresat
poate face să se adune în jurul lui mai multe inimi care stiu, vor si pot
să bată la fel. A fost începutul unei solidarităti care creste si rodeste
frumos : un exercitiu util si încurajator.
Fondarea Institutului de Genealogie
si Heraldică - purtând numele unui deschizător de drumuri si martir
al natiunii române - a fost rezultatul direct al acestui exercitiu.Viata
lui, însă, cu toate activitătile proiectate, constituie - si va constitui
întotdeauna, de acum încolo - un necontenit examen pentru aceeasi (suficient,
oare, exersată ?) solidaritate. Entuziasmul cu care a fost primita,
initial, ideea întemeierii acestei societati - entuziasm de a carui sinceritate
n-am avea motive sa ne îndoim - s-a clatinat când a venit vorba de cotizatii
lunare si despartirile par a se lasa provocate de unele considerente eminamente
subiective. Cadea-vom, oare, la acest examen ?!
Mi-ar fi greu să cred că membri
ai Institutului "Sever Zotta", care au subscris actul de întemeiere, garantând,
oarecum, si cu numele lor această initiativă si au aplaudat, mai apoi,
cu bucurie, legalizarea ei, ar putea acum să accepte a renunta la acea
calitate numai pentru faptul că o mică sumă ar trebui jertfită lunar ori
pentru alte motive
emotionale. Cotizatia nu înseamnă, totusi, mai mult
decât pretul a patru sau cinci ziare într-o lună sau, pentru
un fumător împătimit,
pretul unui pachet de tigări într-o lună.
Nu pot să cred că o asemenea mică jertfă devine imposibilă. Este, oare,
necesar să reamintesc câte lucruri s-au realizat, în România, prin punerea
laolaltă a mai multor asemenea mici jertfe ? De n-ar fi decât Ateneul Român
Pe de altă parte, n-ar trebui
să se piardă din vedere faptul că viata însăsi a societătii noastre nu
se poate desfăsura normal fără potrivita sustinere materială. Ce se poate
face cu suma pe care o aduce o cotizatie lunară ?! În cursul acestei
luni, de exemplu, cu o asemenea cotizatie se pot trimite 11 scrisori simple
sau vreo sase recomandate în tara, nici macar doua scrisori simple, par
avion, si nici macar o pagina prin fax, în Europa ! Sa nu mai vorbim
de expedierea unui colet ! Or, menirea noastra nu se va putea împlini fara
legaturi cu toate societatile similare din lume sau macar din Europa. Sau,
poate, am uitat cine suntem si carei lumi apartinem ?!
Stefan S. Gorovei
Studiile heraldice în România
- opinii, controverse -
În cuvântul de închidere a celui
de-al X-lea Congres de Genealogie si Heraldică (Iasi, 13-16 mai 1999),
am făcut următoarele aprecieri: "Congresul a arătat care sunt fortele reale
în materie de preocupări genealogice si heraldice, dar si proportia
lor exactă. A fost lesne de observat că specialistii si pasionatii cercetărilor
genealogice au directii de concentrare si depăsire a stadiilor initiale,
prin abordări tot mai largi, de istorie socială, de prosopografie, de antropologie
istorică, pe de o parte, si de istorie familială, recuperatoare, pe de
altă parte; în schimb, preocupările în materie de heraldică sunt extrem
de difuze si, cel putțin deocamdată, evident neaplicate si neproductive.
Am văzut o puternică gândire heraldică, de formă traditională, conservatoare
- singura la care eu însumi pot subscrie. Fenomenul permanent uman, definit
ca atare de Xavier de Ghellinck Vaernewyck acum câteva decenii, este, totusi,
într-un fel în spatiile de straveche traditie heraldica si într-altul la
noi. Nu putem sari etapele - asa cum în cercetarea istorica propriu-zisa
nu putem înca sa abandonam caile pozitivismului, singurele care îngaduie
valorificarea informatiilor documentare în conditiile cu totul speciale
de la noi.
Sunt prea firave preocupările
pentru studierea fenomenului heraldic românesc - ceea ce favorizează impresia
că el nici nu a existat ! E trist că miile de impresiuni sigilare, din
secolul XVII mai ales, rămân încă necunoscute specialistilor si celor interesati,
care pledează pro sau contra după ureche sau din cabinet.
Această situatie se cere rapid remediată - si, de altfel, colegii mei de
la Iasi (d-l Petronel Zahariuc în mod deosebit) lucrează deja în această
directie".
Pe marginea acestor afirmatii,
am primit de la d-na dr. Maria Dogaru - profesor la Scoala de Arhivistică
din cadrul Academiei de Politie "Al.I.Cuza" din Bucuresti si membru al
Consiliului Stiintific al Institutului "Sever Zotta" - opiniile a căror
consemnare mi se pare necesară, fie si numai ca o expresie de colegială
comunicare si de transparentă a relatiilor Stiintifice si umane:
"Consider că a fost prea severă
aprecierea Dvs. în ceea ce priveste stadiul atins de acest domeniu al Stiintelor
auxiliare. Următoarele elemente evidentiază, după opinia mea, progresul
înregistrat de acest domeniu al cunoasterii:
- s-au publicat
în volume independente lucrări de heraldică apreciate (inclusiv ale domnului
Dan Cernovodeanu), au apărut numeroase studii inserate în reviste de specialitate;
- societăti
stiințifice, având ca obiect studiul heraldicii, se afirmă în mai multe
zone ale tării;
- organizarea
unor expozitii de heraldică în diferite localităti a atras iubitorii istoriei;
- mai multe
persoane sunt în curs de a obtine titlul de doctor în stiințe pe teme de
heraldică;
- activitatea
de elaborare a noilor steme pentru județe, municipii si orase, în ciuda
faptului că se întâmpină numeroase dificultăti, s-a desfăsurat si se desfăsoară,
totusi, în mod organizat;
- s-au întretinut
relatii cu institutii stiințifice existente în domeniu pe plan international
etc.
După opinia mea, obiectivele de
viitor ale stiintei heraldice însumează următoarele:
- realizarea unor
instrumente de informare stiintifică asupra blazoanelor plasate pe documente,
a reprezentărilor gravate în tiparele sigilare, ca si cele aflate în câmpul
sigiliilor conservate pe suporti diferiti;
- luarea măsurilor
ce se impun pentru conservarea diferitelor tipuri de sigilii, cunoscut
fiind faptul că multe dintre acestea, confectionate din ceară, sunt deteriorate,
asteptând de mult timp (fapt semnalizat initial de Ioan Bogdan, apoi si
de Emil Vârtosu, etc) să fie reconditionate;
- punerea în circuitul
stiintific a izvoarelor heraldice aflate în patrimoniul muzeelor (impresiuni
si tipare sigilare);
- comunicarea tiparelor
sigilare detinute de persoane fizice;
- lărgirea cercetărilor
în ceea ce priveste sigiliile aflate în arhivele si bibliotecile din alte
tări;
- studierea si comunicarea
izvoarelor de acest fel detinute de comunităti românesti care trăiesc în
străinătate;
- cresterea interesului
opiniei publice românesti fată de simbolurile heraldice, formă de manifestare
a spiritualitătii fiecărui popor".
Subscriind tuturor acestor deziderate
- la care se pot adăuga încă multe altele (si, în primul rând, crearea
unei reviste speciale de heraldică si sigilografie) - nu cred, totusi,
că punctele enuntate marchează, cu adevărat, un progres în
domeniul studiilor si cercetărilor heraldice.Vom înregistra cu plăcere
si interes orice alte opinii. St.S.G.
O precizare
În numărul 6 al acestui Buletin,
prezentând pe presedintele de onoare al Institutului "Sever Zotta", d-l
dr. Claudius von Teutul, am afirmat că d-sa este "urmasul celui mai vechi
neam boieresc din Moldova". Această afirmatie a stârnit nedumeriri; este,
desigur, necesară si utilă o precizare.
Între marile neamuri ale Moldovei
medievale, câteva pot fi socotite ca fiind cele mai vechi, si anume cele
ale căror începuturi se pot plasa în primul veac de existentă a statului,
cel putin înainte de anul 1450. Acestea sunt, în ordinea cronologică a
atestărilor, următoarele : Prăjestii (1393), Stârcestii (1428), Basotestii
(1428), Tăutulestii (1430), Gănestii (1433) si Ponicestii (1438). Primele
două, însă, poartă numele cu care sunt cunoscute până în ziua de azi abia
din veacul XVI; astfel, Prăjestii descind din Dragomir cel Alb
sau Dragomir Albul, arătat ca nemaifiind în viată la 1393; urmasii
săi imediati s-au numit Fratovschi (de sau de la Frătăuti),
Starostici, Starostescul. Stârcestii coboară dintr-un alt Dragomir,
atestat la 2 aprilie 1428, dar abia începând cu fratii Ion si Mihul Stârcea,
din prima jumătate a veacului XVI, se adoptă acest nume de familie.
Basotestii au ca strămos pe un Manuil Basotă, atestat la 4 decembrie
1428, dar familia s-a stins în veacul trecut (genealogia acestei familii
se poate urmări documentar abia din ultimul sfert al veacului XVI). Astfel,
Tăutulestii rămân cea mai veche familie purtând acelasi nume ca
si strămosul atestat la 1430 - pisar al documentului din 7 iulie 1430 -
si care este, foarte probabil, bunicul lui Ioan Tăutu, mare logofăt al
Moldovei în 1475-1511; de la acesta, filiatiunea neîntreruptă este dovedită
documentar, în nenumăratele ramuri si linii ale bogatei sale posterităti.
Acesta este sensul pe care l-am avut în vedere atunci când am afirmat că
Tăutulestii constituie cea mai veche familie boierească din Moldova. În
paginile viitoarelor numere ale "Arhivei Genealogice" îsi vor găsi locul
si materialele adunate până acum despre istoria si genealogia acestei familii.
In al doilea trimestru al anului 1999, taxa de
înscriere ca membru al
Institutului Român de Genealogie si Heraldică "Sever
Zotta" - în conditiile
prevăzute de articolul 8 din Statute - este de 45.000
lei, iar cotizatia
lunară este de 15.000 lei.
Neplata cotizatiei atrage
o atentionare (după două trimestre), un avertisment (după trei trimestre),
iar după un an prezumă renuntarea voluntară la calitatea de membru
(hotărârea Comitetului Director din 11. I. 1999).
Până la definitivarea noului statut
al BANCOREX, rugăm pe prietenii si colaboratorii nostri să nu maiutilizeze
contul deschis la Sucursala Iasi a acestei bănci, pe numele Institutului
"Sever Zotta", anuntat în numerele anterioare ale Buletinului (25110.200.201268.000.00.7),
ci să întrebuinteze, pentru mandatele postale sau telegrafice, adresa înscrisă
în josul acestei pagini.
Donatii si donatori
D-l profesor Mircea Petrescu-Dâmbovița,
membru al Academiei Române, a încredintat Institutului "Zotta" un număr
însemnat de materiale (xerocopii de documente si fotografii) privind ramura
bucovineană a familiei Isăcescu. Ele se află la dispoziția celor
interesati de istoria acestei familii, căreia îi apartine ctitorul mănăstirii
Ilisesti.
Trimiterile
postale de orice fel - scrisori, colete, mandate etc. - vor fi expediate
folosindu-se
exclusiv urmatoarea adresa :
Stefan S. Gorovei,
Institutul Sever Zotta, Oficiul postal 1, Casuta postala 32, RO-6600
IASI.
Tel. 032-21.86.67
© Institutul
Român de Genealogie si HeraldicaSever Zotta 1999 |
Ultimul
update din 20 Februarie 2000/cvt
|
|