roșu_galben_albastru
siglu
INSTITUTUL ROMĂN DE GENEALOGIE ȘI HERALDICĂ
"SEVER ZOTTA"
roșu_galben_albastru

Nr. 1-3/2000


Buletinul

INSTITUTULUI ROMĂN

DE

GENEALOGIE ȘI HERALDICĂ

"SEVER ZOTTA"

II, 1-3                               Iasi                       25.III.2000







Până când mijloacele noastre financiare și tehnice, dar și colaborarea serioasă, susținută și adecvată a tuturor membrilor Institutului, vor face posibilă apariția lunară a unui buletin (cel puțin) ca acesta, vom păstra forma de față, străduindu-ne să adunăm în cele 12 pagini de format mic un număr cât mai mare de informații importante și folositoare. Dorința noastră este ca Buletinul să nu rămână doar un simplu mijloc de informare curentă și de menținere comodă și sigură a legăturii dintre noi, ci să devină și un instrument eficace de îndrumare, de educare, de influențare, precum și - prin toate acestea, în măsura posibilului - o publicație de referință. Desigur că, întru atingerea acestui țel, avem nevoie de sprijinul tuturor acelora care cred și știu că pot da o mână de ajutor. Colecta inițiată anul trecut de d-l Ștefan M. Racoviță a arătat că "simțul datoriei către societate", cum spunea N. Iorga, există încă - cel puțin în unele cercuri. E nevoie, însă, de mai larga lui dezvoltare, de o acțiune metodică, răbdătoare și cu adevărat solidară în manifestările ei recuperatoare, pentru a ajunge "să vedem toate straturile societății românești, din toate țările locuite de români, pătrunse de aceeași iubire față de trecutul neamului nostru". Țelul acesta, formulat de Sever Zotta în paginile "Arhivei Genealogice" în 1913, e încă în întregime valabil: el ne călăuzește și pe noi
 
 

Ședințele Comitetului Director

Ședința din 14 decembrie 1999. Experiența primului an de activitate a arătat necesitatea ca regimul cotizațiilor să fie stabilit cu cât mai multă precizie, mai ales în condițiile acceptării de noi membri pe tot parcursul anului și ale colectării cotizațiilor nu numai de către Trezorierul Institutului "Zotta". Se constată că regulile pe baza cărora se desfășoară această parte a activității noastre trebuie formulate cu toată claritatea și precizia, pentru a nu da loc la interpretări diferite. În acest sens, Comitetul Director atrage atenția asupra faptului că încă de la primele cooptări de noi membri s-a statornicit regula că, indiferent de data când s-a avizat primirea, calitatea de membru - cu toate datoriile și drepturile ce decurg din ea - se socotește a fi dobândită de la începutul trimestrului în cursul căruia s-a notificat dorința de aderare; ca urmare, odată admis, noul membru va avea de achitat taxa de înscriere și cotizația pentru întregul trimestru în curs.
O problemă foarte delicată în ceea ce privește cotizațiile o constituie marile întârzieri în achitarea lor: Trezorierul și celelalte persoane care au misiunea de a aduna cotizațiile trebuie, uneori, să repete de mai multe ori invitația pentru îndeplinirea acestei îndatoriri. Pe de altă parte, întârzierile respective generează inegalități stânjenitoare între cei care achită cotizațiile în avans sau lunar (trimestrial) - respectând astfel cuantumul anual de 12 USD - și cei care le achită după trecerea a două sau trei trimestre, ori în întregime, dar la sfârșitul anului, ceea ce (dată fiind devalorizarea continuă a monedei naționale) scade cuantumul efectiv al cotizației anuale cu până la 25 %. Astfel, de exemplu, cei care în ianuarie 1999 - când cursul era de 10.000 lei pentru 1 USD - au achitat cotizația pentru anul întreg, în sumă de 120.000 lei, au dat echivalentul efectiv a 12 USD; cei care au cumulat cotizațiile celor 12 luni - în sumă de 168.000 lei - achitându-le în decembrie 1999, când cursul a ajuns la 18.000 lei pentru 1 USD, dau echivalentul efectiv a doar 9,33 USD ! Și aceasta se întâmplă în condițiile în care regulile stabilite și urmate până acum oferă cotizanților o triplă facilitate: plata în avans scutește de majorările ulterioare; cuantumul se stabilește la începutul trimestrului (deși, de regulă, în ultima lună a aceluiași trimestru respectivul cuantum este de mult depășit); se efectuează o rotunjire rațională, în avantajul cotizantului.
Pentru a se evita, în viitor, asemenea discordanțe și a se asigura un nivel constant și echilibrat al cotizațiilor încasate - ca principală sursă în constituirea patrimoniului Institutului "Zotta", conform art. 51, § (b), din Statute - Comitetul Director a decis că toate cotizațiile restante vor fi actualizate la nivelul stabilit pentru trimestrul în care se efectuează plata.
În aceeași ordine de idei, s-a convenit că, în spiritul art. 12, § (a), din Statute, refuzul de a achita cotizația lunară va fi considerat ca o notificare simbolică a renunțării la calitatea de membru al Institutului "Zotta", ceea ce, după un an de neplată a cotizației, conduce la radierea automată din evidențele Institutului. Eventuala reînscriere ca membru va presupune, așa cum s-a stabilit la 11 ianuarie 1999 (cf. Buletinul, 2/1999), achitarea restanțelor acumulate până la data încetării calității de membru, dar actualizate la nivelul trimestrului în cursul căruia se solicită reînscrierea.
Pentru ca regulile stabilite până acum în această materie să fie cunoscute cu toată claritatea, se va elabora un Regulament al cotizațiilor, care se va publica în acest Buletin, urmând a fi parte integrantă a Statutelor Institutului "Zotta".
Comitetul Director a fixat data celui de-al XI-lea Congres de Genealogie și Heraldică: 10 - 13 mai 2001. În primele luni ale anului viitor (2000), se va trimite prima circulară. Cu prilejul acestui Congres, va avea loc și desemnarea noilor titulari pentru funcțiile de Președinte și Administrator-Delegat, întrucât mandatele actualilor titulari, încredințate la 12 mai 1996, expiră la 12 mai 2001. Procedura desemnării va fi stabilită, în conformitate cu prevederile statutare, de Consiliul Științific al Institutului "Zotta", în cadrul întrunirii sale anuale, care va avea loc la sfârșitul lunii mai 2000. Cu același prilej, se va face și cooptarea provizorie (conform celor stabilite în ședința Comitetului Director din 21 septembrie 1999 - cf. Buletinul, 10/1999) a unui nou membru al Consiliului Științific, pentru locul rămas vacant în urma decesului regretatului nostru coleg Dan Cernovodeanu, desemnarea urmând a fi supusă votului Adunării Generale în mai 2001.
S-a stabilit formatul publicațiilor Institutului "Zotta", și anume: publicațiile științifice (reviste, volume etc) vor apărea în format academic (ca "Arhiva Genealogică"), iar cele informative - în formatul A 5 (ca prezentul Buletin).
Comitetul Director a decis, de asemenea, emiterea cărților de membru, care să ateste calitatea de membri (fondatori, activi, asociați și onorifici) ai Institutului "Zotta" și a avizat formatul și înfățișarea acestui gen de documente, precum și al altor formulare de folosință uzuală în activitatea Institutului.

Ședința din 11 ianuarie 2000. A fost avizat și adoptat Regulamentul cotizațiilor (se publică în acest număr al Buletinului) și s-a decis convocarea Consiliului Științific pentru data de 27 mai 2000, orele 9.30, stabilindu-se și ordinea de zi.
Comitetul Director a luat în discuție starea mormintelor unor precursori ai cercetărilor genealogice și heraldice românești, aflate în cimitirele din Iași și București, urmând a se examina posibilitatea de a contribui la buna lor întreținere. De asemenea, se vor face demersuri pentru ca o placă comemorativă să fie așezată pe clădirea din incinta Mănăstirii Golia, fostul sediu al Arhivelor Statului, unde Sever Zotta a editat revista "Arhiva Genealogică" în anii 1912-1913.

Ședința din 8 februarie 2000. În continuarea discuțiilor din ședința anterioară, s-a decis să se facă demersurile cuvenite pentru ca o stradă din Iași să poarte numele lui Sever Zotta; întrucât acesta a locuit, în 1912, în Aleea Principesa Maria, azi Aleea Copou (la intrarea sudică în Parcul Copou), se va solicita ca numele lui Sever Zotta să fie atribuit acestei mici străzi a orașului nostru.
În legătură cu premiile și bursele care se vor distribui prin Institutul "Sever Zotta" (cf. Buletinul, 7/1999), s-a constatat că, până la această dată, sunt anunțate ferm acelea instituite de d-na Georgeta Filitti și de d-nii dr. Claudius von Teutul, Radu Miclescu și Ștefan S. Gorovei. Comitetul Director va alcătui un proiect de regulament al premiilor și burselor.
În ambele ședințe din anul 2000, s-au avizat cereri de aderare la Institutul "Sever Zotta". Numele membrilor astfel cooptați se publică separat (p.11 a acestui Buletin).

În temeiul art. 37, al. 2 și al art. 36, al. 3, coroborat cu art. 51, § (b), din Statute, Comitetul Director al Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta" a stabilit prezentul

REGULAMENT AL COTIZAȚIILOR

Generalități

Art. 1. Membrii Institutului "Zotta" au datoria, conform art.10, § (c), din Statute, de a achita o cotizație lunară, expresie a solidarității care îi unește în această instituție și care simbolizează partea de contribuție personală întru atingerea țelurilor comune, constituind, conform art. 51, § (b), una din sursele patrimoniului Institutului.
Art. 2. Cotizația lunară are același cuantum pentru membrii activi și asociați.

Cuantumul cotizației lunare

Art. 3. Datorită situației economice concrete de la data organizării Institutului "Zotta", cotizația lunară a fost fixată - prin hotărârea Comitetului Director din 11 ianuarie 1999, adoptată de Adunarea Generală la 16 mai 1999 - la 1 USD; ea poate fi achitată în orice valută liber convertibilă și în lei.
Art. 4. În cazul efectuării plăților în valută, sumele care depășesc totalul cotizației pentru un an (12 USD sau echivalentul în alte valute) se vor trece la capitolul "donații", care constituie altă sursă a patrimoniului Institutului, conform art. 51, § (c), din Statute.
Art. 5. Pentru achitarea în lei a cotizațiilor, echivalența leu / dolar va fi revizuită trimestrial, în funcție de evoluția cursului valutar - cursul Băncii Naționale a României - fără să poată coborî sub 10.000 lei (hotărârea Comitetului Director din 11 ianuarie 1999).
Stabilirea cuantumului cotizației va avea în vedere valoarea a 1 USD în ultima zi de activitate bancară dinaintea unui nou trimestru (ultima zi de stabilire a cursului înainte de 1 aprilie, 1 iulie, 1 octombrie și 1 ianuarie).
Art. 6. Având în vedere evoluția nesigură și imprevizibilă a cursului valutar, precum și durata (trei luni) în care rămâne valabil cuantumul stabilit conform art. 5 al prezentului Regulament, în stabilirea cotizației se va urmări rotunjirea la nivelul miilor, în minus până la 350 lei și în plus peste 350 lei (de ex., la un curs de 18.350 lei pentru 1 USD, cotizația va fi de 18.000 lei; la un curs de 18.351 lei pentru 1 USD, cotizația va fi de 19.000 lei).

Plata cotizațiilor. Facilități și penalizări

Art. 7. Întrucât - indiferent de data admiterii - drepturile și datoriile unui membru al Institutului "Zotta" decurg de la începutul trimestrului în cursul căruia s-a semnat cererea de aderare, plata cotizației începe la aceeași dată: odată admis, noul membru are de achitat taxa de înscriere și cotizația pentru întregul trimestru în curs (hotărârea Comitetului Director din 14 decembrie 1999).
Art. 8. În mod curent, cotizațiile se achită lunar sau trimestrial, până la sfârșitul trimestrului în curs.
Art. 9. Cotizațiile pot fi achitate în avans, pentru orice perioadă până la sfârșitul anului în curs, la nivelul stabilit pentru trimestrul în care se face plata; într-un asemenea caz, cotizantul beneficiază de scutirea majorărilor cauzate de creșterile ulterioare ale cuantumului cotizației (conform art. 5 al prezentului Regulament) pentru toată perioada pentru care s-a făcut plata în avans.
Art. 10. Cotizațiile achitate în restanță vor fi actualizate la nivelul stabilit pentru trimestrul în care se face plata (hotărârea Comitetului Director din 14 decembrie 1999).
Art. 11. În spiritul art. 12, § (a), din Statute, refuzul de a achita cotizația lunară este considerat ca notificare simbolică a renunțării la calitatea de membru al Institutului "Zotta".
Art. 12. Neplata cotizației lunare atrage o atenționare (după două trimestre), un avertisment (după trei trimestre), iar după un an conduce la radierea automată din evidențele Institutului (hotărârile Comitetului Director din 11 ianuarie 1999 și 14 decembrie 1999).
Art. 13. Eventuala reînscriere ca membru al Institutului "Zotta" va presupune achitarea prealabilă a restanțelor acumulate până la data încetării calității de membru (actualizate la nivelul trimestrului în cursul căruia se solicită reînscrierea) și achitarea unei noi taxe de înscriere (hotărârile Comitetului Director din 11 ianuarie 1999 și 14 decembrie 1999).

Dispoziții finale

Art. 14. Prezentul Regulament devine parte integrantă a Statutelor (conform art. 58) și se va publica în Buletinul Institutului "Zotta" în proximul număr de după adoptarea sa; prevederile sale vor fi aduse explicit la cunoștința celor care solicită înscrierea în Institutul "Zotta".
Art. 15. Regulamentul cotizațiilor se aplică începând cu data adoptării sale și va fi revizuit și completat, în temeiul acelorași prevederi statutare în baza cărora a fost elaborat, ori de câte ori va fi necesar
.
 
 

Adoptat de Comitetul Director în ședința din 11 ianuarie 2000.

Heraldică și istorie
în sigiliul medieval al orașului Roman

Ștefan S. GOROVEI
Încercarea de a restitui orașului Roman stema sa cea veche, în forma statornicită de Comisia Consultativă Heraldică în perioada interbelică - cap de mistreț în scut roșu - a fost întâmpinată de autoritățile locale cu o atitudine în care neputința de a înțelege se îmbină perfect cu lipsa de bună-credință. Totuși, această situație are, indiscutabil, și partea ei pozitivă: ea a constituit un puternic îndemn spre adâncirea cercetării cu privire la vechea pecete medievală a orașului Roman, îngăduind, prin aceasta, un șir de concluzii care privesc atât aspectul heraldic al problemei, cât și istoria însăși a așezării și, într-un cadru mai larg, chiar istoria Moldovei la mijlocul veacului XIV. Până când studiul consacrat acestor chestiuni - prezentat în ședința din 11 ianuarie 2000 a Filialei Iași a Comisiei de Heraldică, Genealogie și Sigilografie - va ajunge să vadă lumina tiparului (programarea firească îl plasează în nr.1-2/2000 al "Arhivei Genealogice" !), am socotit utilă inserarea, în acest Buletin, a principalelor concluzii la care am ajuns, în speranța că ele vor putea, eventual, să încline balanța în favoarea ideii drepte, convingând autoritățile locale să repună în drepturile sale, fără nici o alterare sau "completare", vechea stemă a orașului Roman.
Deși primele atestări ale peceții medievale a Romanului datează - după cunoștințele actuale - de pe la sfârșitul veacului XVI (1588) iar mențiuni implicite există de la mijlocul veacului anterior (1469), este în afară de orice îndoială că această pecete a fost confecționată cel mai târziu la sfârșitul veacului XV. Ea dă, în limba latină, același nume ca și izvoarele slave, pentru așezarea care era socotită Târgul lui Roman. Prima atestare a acestui nume - și, implicit, a localității - se află în lista rusă a orașelor, datând, în chip indiscutabil, din jurul anilor 1388-1390. Este evident că, pentru a fi înscris într-un asemenea izvor pe la 1388-1390, Târgul lui Roman trebuie să fi existat și să se fi bucurat de oarecare însemnătate măcar cu două-trei decenii mai devreme, ceea ce ne duce în jurul anului l360, adică la vremea întemeierii principatului moldav. În aceste condiții, e de la sine înțeles că acel Roman, "strămoșul" eponim - întemeietorul sau primul stăpân al așezării care i-a perpetuat numele - nu are nimic de-a face cu Roman I, domn al Moldovei în 1391-1394, ci aparține unei generații anterioare: născut pe la 1355, Roman I nu avea cum să fie întemeietorul unei așezări care, pe la 1388-1390, era deja bine cunoscută în spațiul est-european și nici nu s-ar putea presupune că numele voievodului s-a extins de la cetate spre oraș, întrucât târgul e atestat înaintea cetății. Din acest punct de vedere, rămâne valabilă observația lui Emil Vârtosu, din 1956: "la mijloc este o simplă coincidență". Se pune, acum, întrebarea: e, oare, posibilă determinarea acelui Roman care a întemeiat așezarea.
Căutând un răspuns, trebuie să reflectăm mai adânc asupra stemei din frumoasa pecete medievală a orașului, pecete care ocupă un loc unic în sigilografia Moldovei, nu numai prin vechime și execuție artistică, ci și prin perfecțiunea ei heraldică. Această stemă, înfățișând, într-un scut triunghiular, un cap de mistreț, a fost pusă în legătură cu vânătoarea în general (ca ocupație predilectă a feudalilor) sau cu o vânătoare mitică, un sacrificiu ritual ilustrând legenda întemeierii orașului - legendă care (trebuie spus de la început), dacă a existat vreodată, s-a pierdut înainte de a fi fost consemnată în scris.
Cred, însă, că această explicație nu e de natură să deschidă căile cercetării, ci mai degrabă le blochează. E nevoie, probabil, să reamintim că în Evul Mediu - acel Ev Mediu care a generat heraldica și în care a dominat heraldica vie - între stema unui senior și aceea a senioriei sale nu era nici o deosebire: numele stăpânului era numele însuși al domeniului său iar ceea ce se afla pe flamura lui îl reprezenta atât pe el, cât și domeniul său, cu oamenii săi cu tot, figurând în peceți și pe monede. Or, când numele însuși al așezării ne conduce către un asemenea străvechi senior local - cneaz sau voievod trăitor pe la mijlocul veacului XIV - o logică nemiloasă ne constrânge să admitem că stema cu capul de mistreț, așa de heraldică și de caracteristică veacului XIV, a Târgului lui Roman nu a putut fi alta decât a acelui Roman însuși, strămoșul întemeietor, descălecătorul târgului și primul său stăpân.
Într-un articol tipărit în 1981, istoricul Matei Cazacu a analizat celebrul episod al așa-numitei "lupte de la Plonini", descrisă de cronicarul polon Długosz sub anul 1359 și datată, în sfârșit, în ultima vreme, cu multă probabilitate, la 1368. În descrierea aceleiași lupte, lăsată de alt cărturar polon (Buonaccorsi Callimachus), personajul central - om de mare autoritate ("vir gravitatis antiquae") și sprijinitor al lui Petru voievod împotriva fratelui său Ștefan, sprijinit de oști polone - este Lucius Aprovianus, nume pe care, cu argumente întemeiate, d-l Cazacu l-a corectat în Apronianus. Or, acest nume de gintă trimite la gens Apronia, al cărei nume derivă din aper, care nu înseamnă altceva decât … mistreț. Ca urmare, d-l Cazacu a propus identificarea lui "Lucius Apronianus" cu viitorul Roman I. Însă, nașterea acestuia din urmă pe la 1355 - sunt nevoit să repet acest detaliu - exclude posibilitatea identificării eroului de la 1368 cu viitorul domn, tot așa cum a exclus și identificarea domnului cu strămoșul eponim al târgului ! În schimb, un boier Roman, îndeplinind, eventual, atribuțiile vornicului de mai târziu și purtând un scut pe care era pictată stema sa, capul de mistreț, devine o posibilitate demnă de toată atenția. Atât autoritatea de care se bucura, cât și îndârjirea cu care a luptat - ambele detalii explicit prezentate de povestitor - îndreptățesc și presupunerea că acest Roman era îndeaproape înrudit cu familia domnitoare, astfel putându-se explica și poziția-cheie a domeniului pe care a întemeiat târgul său.
Față cu toate aceste constatări, poate exista vreun motiv pentru ca romașcanii de azi să altereze, prin "completări" neadecvate, o stemă tot atât de veche ca și aceea a Țării Moldovei și tot atât de încărcată de simboluri și mai ales de mesaj istoric ?!
 
 

Un exemplu de contra-heraldică: noua stemă a județului Sibiu

Constantin Ittu
Ocupat cu definitivarea și susținerea tezei de doctorat - Heraldica vie și rolul ei social - la Universitatea din Cluj, abordez cu oarecare întârziere problema stemei județului Sibiu. Relativ recent adoptată de forurile județene competente, ea este, însă, de neacceptat, din mai multe motive, de ordin atât heraldic, cât și istoric. Le înfățișez pe rând.

1. Motivele heraldice:
1.1. Partea superioară a scutului - numită cap - este o mobilă (piesă) onorabilă, care trebuie să ocupe o treime din înălțimea scutului. În desenul pe care îl am la dispoziție, scutul are o înălțime de 16 cm, situație în care capul ar trebui să fie de 5,3 - 5,4 cm; în desenul respectiv, însă, înălțimea capului este de numai 4,6 cm. Așadar, de la început, lipsește exact elementul pe care autorii stemei l-au dorit de maximă importanță, singura mobilă onorabilă a stemei - capul; în consecință, sunt viciate atât echilibrul interior al scutului, cât și repartiția figurilor în interiorul acestuia, motiv suficient pentru orice organism de specialitate din lume de a respinge un asemenea proiect de stemă.
1.2. Specialiștii în domeniu au subliniat, în repetate rânduri, că respectiva piesă onorabilă "reprezintă coiful omului în război" (Marcel Sturdza-Săucești, Heraldica. Tratat tehnic, București, 1974; J. P. Brooke-Little, An Heraldic Alphabet, Londra, 1985; Th. Woodcock, J. M. Robinson, The Oxford Guide to Heraldry, Oxford, 1996). Fiind vorba de o stemă județeană, sublinierea unor merite colective (vitejie etc) prin recurgerea la simboluri individuale, ori (cel mult) de familie, este greșită.
1.3. Culoarea câmpului (fondului) capului este neclară. Presupun că autorii au avut în vedere albastrul, dar culoarea redată, un albastru-mov, nu există în heraldică.
1.4. Încep cu o scurtă explicație: aurul și argintul sunt considerate metale în heraldică, în timp ce albastrul-cer (azur), verdele, roșul și negrul reprezintă culorile acestei științe vechi de opt secole. Este adevărat că autorii stemei au evitat să așeze culoare pe culoare și metal pe metal, dar, în aceeași ordine, au comis o altă eroare, căci legile heraldice nu îngăduie nici ca două câmpuri alăturate - în cazul acesta, despărțite de o simplă linie verticală - să aibă aceeași culoare. Or, ambele partițiuni ale scutului despicat au … culoarea roșie, fapt subliniat expres de autori în descrierea stemei: "în partea dreaptă - smalt roșu …, în partea stângă, pe smalt roșu …".
1.5. În descrierea stemei, autorii stemei vorbesc, la un moment dat, despre unul dintre străvechile elemente ale stemei sibiene, numindu-l trincletă (foliată). Cuvântul acesta nu există în vocabularul heraldic. Corect ar fi fost "trichetru terminat la extremități cu câte o frunză de tei" (cf. Dan Cernovodeanu, Știința și arta heraldică în România, București, 1977, p.130).

2. Motivele istorice:
2.1. Leul - leopardat, și nu așezat, cum este definit în descrierea stemei - ține de heraldica britanică, nefiind obișnuit în cea românească. Este adevărat că în stema țării întâlnim un leu - nu, însă, leopardat - dar acesta face referire la Banatul de Severin și, în nici un caz, la vreun ținut transilvănean. În plin Ev Mediu, principii Țării Românești au înființat o episcopie la Râmnic, cunoscută ulterior drept Episcopia de Râmnic - Noul Severin, dar nici aceasta n-a avut nimic de-a face cu viața celor din Mărginimea Sibiului, zonă cunoscută ca Ducat al Amlașului din secolul XIV până la 1506, iar după acest an, pentru o bună bucată de timp, drept "Pertinentia" sau "Scaunul" Săliște.
2.2. Primul cartier al stemei este încărcat cu fascii de aur pe câmp roșu. În argumentarea lor, autorii leagă aceasta de faptul că Basarabii au fost și duci ai Amlașului. Dar vechea legătură a principilor munteni cu ținutul respectiv nu se poate reda în chipul acesta în plan heraldic, deoarece ducatul Amlașului nu a avut o stemă a sa, proprie.
2.3. Stema cu fascii a fost una dinastică (personală), anume a Basarabilor, nu una care să-i fi reprezentat pe românii de pe unul sau altul din versanții Carpaților. După toate probabilitățile, stema respectivă a fost primită de Basarabi ca voievozi ai Țării Românești în calitatea lor de vasali ai Coroanei Sfântului Ștefan. Această obiecție întâlnește opinia regretatului Dan Cernovodeanu, pe care o transcriu aici: "Independența Țării Românești, consacrată prin victoria lui Basarab I asupra lui Carol Robert la Posada (1330) a avut desigur un ecou în domeniul - important pe atunci - al stemelor. Considerăm că vechea stemă dinastică ce conținea vestigii de certă influență ungară (fasciile arpadiene) nu mai putea conveni voievozilor care înlăturaseră dominația Angevinilor [regii Ungariei la acea vreme - n.n.] asupra țării lor" (Dan Cernovodeanu, op. cit., p.66).
2.4. Așa cum încearcă să redea trecutul, stema sibiană poate lăsa - unui străin interesat de noua heraldică teritorială din România - impresia că județul Sibiu n-a făcut niciodată parte din Transilvania, ci a fost necontenit parte a Vechiului Regat. Și nu se întâlnește nici un indiciu de heraldică românească în Ardeal pentru a contracara afirmația aceasta.

În aceeași problemă, a stemei județului Sibiu, d-l Constantin Ittu - doctor în istorie al Universității din Cluj cu o teză de heraldică, membru al Filialei din Cluj a Comisiei de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române și membru al Consiliului Științific al Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta" - a dat și articolul Cnezi din Scaunul Săliște sau tradiție istorică și inginerie socială în heraldica sibiană ["Arhiva Genealogică", III (VIII), 1996, 3-4, p. 249-254]. Se vede, însă, că, pentru autoritățile sibiene, toate acestea nu au nici o valoare în raport cu … autonomia locală garantată de o lege rău înțeleasă.
De la Comisia de Heraldică, Genealogie și Sigilografie
(Filiala Iași)

Ședințele de comunicări

Marți, 14 decembrie 1999: Elena Monu, Documente inedite privind istoria familiei Kostaki; Ștefan S. Gorovei, Preocupări pentru organizarea cercetării genealogice și heraldice 1966 - 1993 (I).
Marți, 11 ianuarie 2000: Paraschiva Victoria Batariuc, Sigilii necunoscute din colecțiile Muzeului Național al Bucovinei; Ștefan S. Gorovei, Heraldică și istorie în sigiliul medieval al orașului Roman.
Marți, 8 februarie 2000: Anton Coșa, Heraldică eclesiastică. Steme episcopale catolice în Dieceza de Iași; Ștefan S. Gorovei, Polonezi între români: familia Kisielewski.

Pentru viitoarele ședințe din cursul acestui an academic, sunt stabilite următoarele date : 14 martie, 11 aprilie, 9 mai și 13 iunie 2000. Modificările de date nefiind cu totul excluse, membrii CHGS-Iași și cei care doresc să asiste la aceste ședințe sunt rugați să se intereseze (tel. 21.86.77; 14.75.25) pentru confirmarea datei. În absența unor precizări speciale, locul (Sala mică a Filialei Iași a Academiei Române, Bd. Carol I nr.8) și ora (17.30) rămân întotdeauna aceleași.
Membrii Comisiei și membrii Institutului "Sever Zotta" sunt invitați la aceste ședințe și sunt rugați să anunțe din timp titlurile comunicărilor pe care doresc să le prezinte. Reamintim că atât participarea la ședințe, cât și prezentarea de comunicări nu sunt condiționate de apartenența la aceste societăți.
 
 

A apărut
ARHIVA GENEALOGICĂ
anul IV (IX), 1997, nr.3-4

CUPRINSUL: Actele celui de-al VII-lea Simpozion de Studii Genealogice (Iași, 9-12 mai 1996): Omagiu înaintașilor. Organizare familială, dinamică socială. Izvoare genealogice. Ascendențe, descendențe. Familii, personaje. Înrudiri, strategii matrimoniale. Comisia de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române - un sfert de secol de activitate * HERB. CAIETE HERALDICE (III) * In memoriam * In honorem
Volumul are XXIV + 352 pagini, costă 40.000 lei și poate fi cumpărat de la redacția revistei (Str. Lascăr Catargi nr.15, 6600 Iași) sau primit prin poștă (cu achitarea taxelor de expediție).
Membrii Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta", cu cotizația la zi, beneficiază de o reducere de 50%.
 
 

Starea Institutului

Membrii Institutului. La 31 decembrie 1999, lista membrilor Institutului - constituită în 1995 - conținea numele a 135 de membri activi (fondatori și aleși) și asociați. În urma deceselor din 1995-1999 (Const. R. Arion, Dan Cernovodeanu, Eugen Lozovan, Jean-Nicolas Mănescu, Alexandru V. Perietzianu-Buzău, Dan Pleșia, Mircea Radu și Dan Russ) și a celor patru retrageri (vezi mai jos), Institutul "Sever Zotta" numără, la 1 ianuarie 2000, 123 de membri.

Retrageri. Întrucât, prin neplata obligațiilor bănești aferente anului 1999, au notificat renunțarea la calitatea de membri ai Institutului "Sever Zotta", d-na Rodica Radu și d-nii Ion Arhip, Nistor Ciocan și Mihai Sorin Rădulescu (membri fondatori) sunt socotiți retrași cu începere de la 1 ianuarie 2000.

Noi membri. În ședințele din 11 ianuarie și 8 februarie 2000, Comitetul Director a avizat cooptarea de noi membri: Ion-Tudor Berza, Arcadie M. Bodale, Constantin Casimir, Gelu-Laurențiu Chiriac, Radu Costinescu, Andrei Eșanu, Paisie Fantaziu, Costin Feneșan, Daniel Focșa, Mircea Halunga, Irina Hoinărescu (Paveleț), Alexandru Paleologu, Ecaterina-Cornelia Petrescu, Matei Pisoski, Iuliana Streza (cu începere de la 1 ianuarie 2000).

Distincții pentru colegii noștri. Laureați (17.XII.1999) ai premiilor Academiei Române: Dan Cernovodeanu (premiul "Dimitre Onciul", postum, pentru lucrarea L’évolution des armoiries des Pays Roumains depuis leurs apparition jusqu’à nos jours, 2 vol., Paris, 1997), Ștefan Andreescu (premiul "Mihail Kogălniceanu", pentru lucrarea Restitutio Daciae, III, 1997) și Alexandru-Florin Platon (premiul "A. D. Xenopol", pentru lucrarea Geneza burgheziei în Principatele Române, Iași, 1997).
D-l Nicolae Edroiu, membru al Consiliului Științific al Institutului, a fost ales (17.XII.1999) membru corespondent al Academiei Române.
Academia Oamenilor de Știință din România a ales (17.XII.1999) pe d-l Ștefan S. Gorovei, Administratorul-Delegat al Institutului, membru titular și pe d-l Radu-Ștefan Vergatti - membru corespondent.
 
 
 

C h i t a n ț ă

S-a primit de la d-___ _________________________ suma de _________ lei, reprezentând cotizația pentru trim._______/2000

Restanțele pentru anul 1999 totalizează suma de ______________ lei, reprezentând cotizația aferentă trim. _____________________ .

Membrii Institutului sunt rugați să consulte Regulamentul cotizațiilor, publicat în acest numar al Buletinului.

În al doilea trimestru al anului 2000, taxa de înscriere ca membru al Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta" - în condițiile prevăzute de articolul 8 din Statute - este de 60.000 lei, iar cotizația lunară este de 20.000 lei.

În spiritul art. 12, § (a), din Statute, refuzul de a achita cotizația lunară este considerat ca notificare simbolică a renunțarii la calitatea de membru al Institutului "Zotta".
Neplata cotizațtiei lunare atrage o atenționare (după două trimestre), un avertisment (după trei trimestre), iar după un an conduce la radierea automată din evidențele Institutului (Regulamentul cotizațiilor, art. 11 si 12).
 
 

Donații și donatori

S-au primit: acte (sec.XIX-XX) și fotografii ale familiei Kisielewski de la d-na Maria Antoneta Mihuleac, acte diverse (sec.XIX-XX) de la d-l Emil Stănescu și cărți de la d-na Wanda Mihuleac.
D-l Constantin Casimir (Franța) - 500 FF; d-l Ion Em. Filitti (Germania) - 100 DM; d-l Șerban Orescu (Germania) - 100 DM.

 
Trimiterile poștale de orice fel (scrisori, colete, mandate etc.) vor fi expediate folosindu-se exclusiv următoarea adresă :
Ștefan S. Gorovei, Institutul "Sever Zotta", Oficiul poștal 1, Căsuța poștală 32, RO-6600 IAȘI.
Tel. 032 - 21.86.77
Email:<rer_genealog@mail.dntis.ro>
 
Acest Buletin se distribuie gratuit membrilor Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta", costul său și taxele de expediție fiind incluse în cotizație. Distribuirea este oprită automat după trei trimestre de neplată a cotizației lunare.
Buletinul poate fi cumpărat de orice persoană interesată, prețul său fiind întotdeauna 1/10 din cuantumul cotizației pentru întregul trimestru în curs. Prețul acestui număr este de 5400 lei.
sus

© Institutul Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta" 2000
Ultimul update din 3 mai 2000/cvt