Nr. 1-3/2000
Buletinul
INSTITUTULUI ROMĂN
DE
GENEALOGIE ȘI HERALDICĂ
"SEVER ZOTTA"
II, 1-3
Iasi
25.III.2000
Până când mijloacele noastre financiare și tehnice, dar și colaborarea
serioasă, susținută și adecvată a tuturor membrilor Institutului, vor face
posibilă apariția lunară a unui buletin (cel puțin) ca acesta, vom păstra
forma de față, străduindu-ne să adunăm în cele 12 pagini de format mic
un număr cât mai mare de informații importante și folositoare. Dorința
noastră este ca Buletinul să nu rămână doar un simplu mijloc de informare
curentă și de menținere comodă și sigură a legăturii dintre noi, ci să
devină și un instrument eficace de îndrumare, de educare, de influențare,
precum și - prin toate acestea, în măsura posibilului - o publicație de
referință. Desigur că, întru atingerea acestui țel, avem nevoie de sprijinul
tuturor acelora care cred și știu că pot da o mână de ajutor. Colecta inițiată
anul trecut de d-l Ștefan M. Racoviță a arătat că "simțul datoriei către
societate", cum spunea N. Iorga, există încă - cel puțin în unele cercuri.
E nevoie, însă, de mai larga lui dezvoltare, de o acțiune metodică, răbdătoare
și cu adevărat solidară în manifestările ei recuperatoare, pentru a ajunge
"să vedem toate straturile societății românești, din toate țările locuite
de români, pătrunse de aceeași iubire față de trecutul neamului nostru".
Țelul acesta, formulat de Sever Zotta în paginile "Arhivei Genealogice"
în 1913, e încă în întregime valabil: el ne călăuzește și pe noi
Ședințele Comitetului Director
Ședința din 14 decembrie 1999. Experiența primului an de activitate
a arătat necesitatea ca regimul cotizațiilor să fie stabilit cu cât mai
multă precizie, mai ales în condițiile acceptării de noi membri pe tot
parcursul anului și ale colectării cotizațiilor nu numai de către Trezorierul
Institutului "Zotta". Se constată că regulile pe baza cărora se desfășoară
această parte a activității noastre trebuie formulate cu toată claritatea
și precizia, pentru a nu da loc la interpretări diferite. În acest sens,
Comitetul Director atrage atenția asupra faptului că încă de la primele
cooptări de noi membri s-a statornicit regula că, indiferent de data
când s-a avizat primirea, calitatea de membru - cu toate datoriile și drepturile
ce decurg din ea - se socotește a fi dobândită de la începutul trimestrului
în cursul căruia s-a notificat dorința de aderare; ca urmare, odată admis,
noul membru va avea de achitat taxa de înscriere și cotizația pentru întregul
trimestru în curs.
O problemă foarte delicată în ceea ce privește cotizațiile o constituie
marile întârzieri în achitarea lor: Trezorierul și celelalte persoane care
au misiunea de a aduna cotizațiile trebuie, uneori, să repete de mai multe
ori invitația pentru îndeplinirea acestei îndatoriri. Pe de altă parte,
întârzierile respective generează inegalități stânjenitoare între cei care
achită cotizațiile în avans sau lunar (trimestrial) - respectând
astfel cuantumul anual de 12 USD - și cei care le achită după trecerea
a două sau trei trimestre, ori în întregime, dar la sfârșitul anului, ceea
ce (dată fiind devalorizarea continuă a monedei naționale) scade
cuantumul efectiv al cotizației anuale cu până la 25 %. Astfel,
de exemplu, cei care în ianuarie 1999 - când cursul era de 10.000
lei pentru 1 USD - au achitat cotizația pentru anul întreg, în sumă de
120.000 lei, au dat echivalentul efectiv a 12 USD; cei care au cumulat
cotizațiile celor 12 luni - în sumă de 168.000 lei - achitându-le în
decembrie 1999, când cursul a ajuns la 18.000 lei pentru 1 USD, dau
echivalentul efectiv a doar 9,33 USD ! Și aceasta se întâmplă în
condițiile în care regulile stabilite și urmate până acum oferă cotizanților
o triplă facilitate: plata în avans scutește de majorările ulterioare;
cuantumul se stabilește la începutul trimestrului (deși, de regulă,
în ultima lună a aceluiași trimestru respectivul cuantum este de mult depășit);
se efectuează o rotunjire rațională, în avantajul cotizantului.
Pentru a se evita, în viitor, asemenea discordanțe și a se asigura
un nivel constant și echilibrat al cotizațiilor încasate
- ca principală sursă în constituirea patrimoniului Institutului "Zotta",
conform art. 51, § (b), din Statute - Comitetul Director a decis că
toate cotizațiile restante vor fi actualizate la nivelul stabilit pentru
trimestrul în care se efectuează plata.
În aceeași ordine de idei, s-a convenit că, în spiritul art. 12,
§ (a), din Statute, refuzul de a achita cotizația lunară va fi considerat
ca o notificare simbolică a renunțării la calitatea de membru al Institutului
"Zotta", ceea ce, după un an de neplată a cotizației, conduce la
radierea automată din evidențele Institutului. Eventuala reînscriere
ca membru va presupune, așa cum s-a stabilit la 11 ianuarie 1999 (cf. Buletinul,
2/1999), achitarea restanțelor acumulate până la data încetării calității
de membru, dar actualizate la nivelul trimestrului în cursul căruia
se solicită reînscrierea.
Pentru ca regulile stabilite până acum în această materie să fie cunoscute
cu toată claritatea, se va elabora un Regulament al cotizațiilor,
care se va publica în acest Buletin, urmând a fi parte integrantă
a Statutelor Institutului "Zotta".
Comitetul Director a fixat data celui de-al XI-lea Congres de Genealogie
și Heraldică: 10 - 13 mai 2001. În primele luni ale anului viitor
(2000), se va trimite prima circulară. Cu prilejul acestui Congres, va
avea loc și desemnarea noilor titulari pentru funcțiile de Președinte
și Administrator-Delegat, întrucât mandatele actualilor titulari,
încredințate la 12 mai 1996, expiră la 12 mai 2001. Procedura desemnării
va fi stabilită, în conformitate cu prevederile statutare, de Consiliul
Științific al Institutului "Zotta", în cadrul întrunirii sale anuale, care
va avea loc la sfârșitul lunii mai 2000. Cu același prilej, se va
face și cooptarea provizorie (conform celor stabilite în ședința Comitetului
Director din 21 septembrie 1999 - cf. Buletinul, 10/1999) a unui
nou membru al Consiliului Științific, pentru locul rămas vacant în urma
decesului regretatului nostru coleg Dan Cernovodeanu, desemnarea urmând
a fi supusă votului Adunării Generale în mai 2001.
S-a stabilit formatul publicațiilor Institutului "Zotta", și
anume: publicațiile științifice (reviste, volume etc) vor apărea
în format academic (ca "Arhiva Genealogică"), iar cele informative
- în formatul A 5 (ca prezentul Buletin).
Comitetul Director a decis, de asemenea, emiterea cărților de
membru, care să ateste calitatea de membri (fondatori, activi,
asociați și onorifici) ai Institutului "Zotta" și a avizat formatul și
înfățișarea acestui gen de documente, precum și al altor formulare de folosință
uzuală în activitatea Institutului.
Ședința din 11 ianuarie 2000. A fost avizat și adoptat Regulamentul
cotizațiilor (se publică în acest număr al Buletinului) și s-a
decis convocarea Consiliului Științific pentru data de 27 mai 2000,
orele 9.30, stabilindu-se și ordinea de zi.
Comitetul Director a luat în discuție starea mormintelor unor precursori
ai cercetărilor genealogice și heraldice românești, aflate în cimitirele
din Iași și București, urmând a se examina posibilitatea de a contribui
la buna lor întreținere. De asemenea, se vor face demersuri pentru ca o
placă comemorativă să fie așezată pe clădirea din incinta Mănăstirii Golia,
fostul sediu al Arhivelor Statului, unde Sever Zotta a editat revista "Arhiva
Genealogică" în anii 1912-1913.
Ședința din 8 februarie 2000. În continuarea discuțiilor din
ședința anterioară, s-a decis să se facă demersurile cuvenite pentru ca
o stradă din Iași să poarte numele lui Sever Zotta; întrucât acesta a locuit,
în 1912, în Aleea Principesa Maria, azi Aleea Copou (la intrarea sudică
în Parcul Copou), se va solicita ca numele lui Sever Zotta să fie atribuit
acestei mici străzi a orașului nostru.
În legătură cu premiile și bursele care se vor distribui prin Institutul
"Sever Zotta" (cf. Buletinul, 7/1999), s-a constatat că, până la
această dată, sunt anunțate ferm acelea instituite de d-na Georgeta Filitti
și de d-nii dr. Claudius von Teutul, Radu Miclescu și Ștefan S. Gorovei.
Comitetul Director va alcătui un proiect de regulament al premiilor și
burselor.
În ambele ședințe din anul 2000, s-au avizat cereri de aderare la Institutul
"Sever Zotta". Numele membrilor astfel cooptați se publică separat (p.11
a acestui Buletin).
În temeiul art. 37, al. 2 și al art. 36, al. 3, coroborat cu art. 51,
§ (b), din Statute, Comitetul Director al Institutului Român de Genealogie
și Heraldică "Sever Zotta" a stabilit prezentul
REGULAMENT AL COTIZAȚIILOR
Generalități
Art. 1. Membrii Institutului "Zotta" au datoria, conform art.10,
§ (c), din Statute, de a achita o cotizație lunară, expresie a solidarității
care îi unește în această instituție și care simbolizează partea de contribuție
personală întru atingerea țelurilor comune, constituind, conform art. 51,
§ (b), una din sursele patrimoniului Institutului.
Art. 2. Cotizația lunară are același cuantum pentru membrii
activi și asociați.
Cuantumul cotizației lunare
Art. 3. Datorită situației economice concrete de la data organizării
Institutului "Zotta", cotizația lunară a fost fixată - prin hotărârea Comitetului
Director din 11 ianuarie 1999, adoptată de Adunarea Generală la 16 mai
1999 - la 1 USD; ea poate fi achitată în orice valută liber convertibilă
și în lei.
Art. 4. În cazul efectuării plăților în valută, sumele care
depășesc totalul cotizației pentru un an (12 USD sau echivalentul în alte
valute) se vor trece la capitolul "donații", care constituie altă sursă
a patrimoniului Institutului, conform art. 51, § (c), din Statute.
Art. 5. Pentru achitarea în lei a cotizațiilor, echivalența
leu / dolar va fi revizuită trimestrial, în funcție de evoluția cursului
valutar - cursul Băncii Naționale a României - fără să poată coborî sub
10.000 lei (hotărârea Comitetului Director din 11 ianuarie 1999).
Stabilirea cuantumului cotizației va avea în vedere valoarea a 1 USD
în ultima zi de activitate bancară dinaintea unui nou trimestru (ultima
zi de stabilire a cursului înainte de 1 aprilie, 1 iulie, 1 octombrie și
1 ianuarie).
Art. 6. Având în vedere evoluția nesigură și imprevizibilă a
cursului valutar, precum și durata (trei luni) în care rămâne valabil cuantumul
stabilit conform art. 5 al prezentului Regulament, în stabilirea cotizației
se va urmări rotunjirea la nivelul miilor, în minus până la 350
lei și în plus peste 350 lei (de ex., la un curs de 18.350 lei pentru
1 USD, cotizația va fi de 18.000 lei; la un curs de 18.351 lei pentru 1
USD, cotizația va fi de 19.000 lei).
Plata cotizațiilor. Facilități și penalizări
Art. 7. Întrucât - indiferent de data admiterii - drepturile
și datoriile unui membru al Institutului "Zotta" decurg de la începutul
trimestrului în cursul căruia s-a semnat cererea de aderare, plata cotizației
începe la aceeași dată: odată admis, noul membru are de achitat taxa de
înscriere și cotizația pentru întregul trimestru în curs (hotărârea Comitetului
Director din 14 decembrie 1999).
Art. 8. În mod curent, cotizațiile se achită lunar sau trimestrial,
până la sfârșitul trimestrului în curs.
Art. 9. Cotizațiile pot fi achitate în avans, pentru
orice perioadă până la sfârșitul anului în curs, la nivelul stabilit pentru
trimestrul în care se face plata; într-un asemenea caz, cotizantul beneficiază
de scutirea majorărilor cauzate de creșterile ulterioare ale cuantumului
cotizației (conform art. 5 al prezentului Regulament) pentru toată perioada
pentru care s-a făcut plata în avans.
Art. 10. Cotizațiile achitate în restanță vor fi actualizate
la nivelul stabilit pentru trimestrul în care se face plata (hotărârea
Comitetului Director din 14 decembrie 1999).
Art. 11. În spiritul art. 12, § (a), din Statute, refuzul de
a achita cotizația lunară este considerat ca notificare simbolică a renunțării
la calitatea de membru al Institutului "Zotta".
Art. 12. Neplata cotizației lunare atrage o atenționare (după
două trimestre), un avertisment (după trei trimestre), iar după un an conduce
la radierea automată din evidențele Institutului (hotărârile Comitetului
Director din 11 ianuarie 1999 și 14 decembrie 1999).
Art. 13. Eventuala reînscriere ca membru al Institutului "Zotta"
va presupune achitarea prealabilă a restanțelor acumulate până la data
încetării calității de membru (actualizate la nivelul trimestrului în cursul
căruia se solicită reînscrierea) și achitarea unei noi taxe de înscriere
(hotărârile Comitetului Director din 11 ianuarie 1999 și 14 decembrie 1999).
Dispoziții finale
Art. 14. Prezentul Regulament devine parte integrantă a Statutelor
(conform art. 58) și se va publica în Buletinul Institutului "Zotta"
în proximul număr de după adoptarea sa; prevederile sale vor fi aduse explicit
la cunoștința celor care solicită înscrierea în Institutul "Zotta".
Art. 15. Regulamentul cotizațiilor se aplică începând cu data
adoptării sale și va fi revizuit și completat, în temeiul acelorași prevederi
statutare în baza cărora a fost elaborat, ori de câte ori va fi necesar
.
Adoptat de Comitetul Director în ședința din 11 ianuarie 2000.
Heraldică și istorie
în sigiliul medieval al orașului Roman
Ștefan S. GOROVEI
Încercarea de a restitui orașului Roman stema sa cea veche, în forma statornicită
de Comisia Consultativă Heraldică în perioada interbelică - cap de mistreț
în scut roșu - a fost întâmpinată de autoritățile locale cu o atitudine
în care neputința de a înțelege se îmbină perfect cu lipsa de bună-credință.
Totuși, această situație are, indiscutabil, și partea ei pozitivă: ea a
constituit un puternic îndemn spre adâncirea cercetării cu privire la vechea
pecete medievală a orașului Roman, îngăduind, prin aceasta, un șir de concluzii
care privesc atât aspectul heraldic al problemei, cât și istoria însăși
a așezării și, într-un cadru mai larg, chiar istoria Moldovei la mijlocul
veacului XIV. Până când studiul consacrat acestor chestiuni - prezentat
în ședința din 11 ianuarie 2000 a Filialei Iași a Comisiei de Heraldică,
Genealogie și Sigilografie - va ajunge să vadă lumina tiparului (programarea
firească
îl plasează în nr.1-2/2000 al "Arhivei Genealogice" !), am socotit utilă
inserarea, în acest Buletin, a principalelor concluzii la care am
ajuns, în speranța că ele vor putea, eventual, să încline balanța în favoarea
ideii drepte, convingând autoritățile locale să repună în drepturile
sale, fără nici o alterare sau "completare", vechea stemă a orașului Roman.
Deși primele atestări ale peceții medievale a Romanului datează - după
cunoștințele actuale - de pe la sfârșitul veacului XVI (1588) iar mențiuni
implicite există de la mijlocul veacului anterior (1469), este în afară
de orice îndoială că această pecete a fost confecționată cel mai târziu
la sfârșitul veacului XV. Ea dă, în limba latină, același nume ca și
izvoarele slave, pentru așezarea care era socotită Târgul lui Roman.
Prima atestare a acestui nume - și, implicit, a localității - se află în
lista rusă a orașelor, datând, în chip indiscutabil, din jurul anilor 1388-1390.
Este evident că, pentru a fi înscris într-un asemenea izvor pe la 1388-1390,
Târgul lui Roman trebuie să fi existat și să se fi bucurat de oarecare
însemnătate măcar cu două-trei decenii mai devreme, ceea ce ne duce în
jurul anului l360, adică la vremea întemeierii principatului moldav.
În aceste condiții, e de la sine înțeles că acel Roman, "strămoșul"
eponim - întemeietorul sau primul stăpân al așezării care i-a perpetuat
numele - nu are nimic de-a face cu Roman I, domn al Moldovei în 1391-1394,
ci aparține unei generații anterioare: născut pe la 1355, Roman I nu avea
cum să fie întemeietorul unei așezări care, pe la 1388-1390, era deja bine
cunoscută în spațiul est-european și nici nu s-ar putea presupune că numele
voievodului s-a extins de la cetate spre oraș, întrucât târgul e atestat
înaintea cetății. Din acest punct de vedere, rămâne valabilă observația
lui Emil Vârtosu, din 1956: "la mijloc este o simplă coincidență".
Se pune, acum, întrebarea: e, oare, posibilă determinarea acelui Roman
care a întemeiat așezarea.
Căutând un răspuns, trebuie să reflectăm mai adânc asupra stemei din
frumoasa pecete medievală a orașului, pecete care ocupă un loc unic în
sigilografia Moldovei, nu numai prin vechime și execuție artistică,
ci și prin perfecțiunea ei heraldică. Această stemă, înfățișând,
într-un scut triunghiular, un cap de mistreț, a fost pusă în legătură cu
vânătoarea în general (ca ocupație predilectă a feudalilor) sau cu o vânătoare
mitică, un sacrificiu ritual ilustrând legenda întemeierii orașului - legendă
care (trebuie spus de la început), dacă a existat vreodată, s-a pierdut
înainte de a fi fost consemnată în scris.
Cred, însă, că această explicație nu e de natură să deschidă căile
cercetării, ci mai degrabă le blochează. E nevoie, probabil, să reamintim
că în Evul Mediu - acel Ev Mediu care a generat heraldica și în care a
dominat heraldica vie - între stema unui senior și aceea a senioriei
sale nu era nici o deosebire: numele stăpânului era numele însuși al domeniului
său iar ceea ce se afla pe flamura lui îl reprezenta atât pe el, cât și
domeniul său, cu oamenii săi cu tot, figurând în peceți și pe monede. Or,
când numele însuși al așezării ne conduce către un asemenea străvechi senior
local - cneaz sau voievod trăitor pe la mijlocul veacului XIV - o logică
nemiloasă ne constrânge să admitem că stema cu capul de mistreț, așa de
heraldică și de caracteristică veacului XIV, a Târgului lui Roman
nu a putut fi alta decât a acelui Roman însuși, strămoșul întemeietor,
descălecătorul târgului și primul său stăpân.
Într-un articol tipărit în 1981, istoricul Matei Cazacu a analizat
celebrul episod al așa-numitei "lupte de la Plonini", descrisă de cronicarul
polon Długosz sub anul 1359 și datată, în sfârșit, în ultima vreme, cu
multă probabilitate, la 1368. În descrierea aceleiași lupte, lăsată de
alt cărturar polon (Buonaccorsi Callimachus), personajul central - om de
mare autoritate ("vir gravitatis antiquae") și sprijinitor al lui Petru
voievod împotriva fratelui său Ștefan, sprijinit de oști polone - este
Lucius
Aprovianus, nume pe care, cu argumente întemeiate, d-l Cazacu l-a corectat
în Apronianus. Or, acest nume de gintă trimite la gens Apronia,
al cărei nume derivă din aper, care nu înseamnă altceva decât
mistreț.
Ca urmare, d-l Cazacu a propus identificarea lui "Lucius Apronianus" cu
viitorul Roman I. Însă, nașterea acestuia din urmă pe la 1355 - sunt nevoit
să repet acest detaliu - exclude posibilitatea identificării eroului de
la 1368 cu viitorul domn, tot așa cum a exclus și identificarea domnului
cu strămoșul eponim al târgului ! În schimb, un boier Roman, îndeplinind,
eventual, atribuțiile vornicului de mai târziu și purtând un scut pe
care era pictată stema sa, capul de mistreț, devine o posibilitate
demnă de toată atenția. Atât autoritatea de care se bucura, cât și îndârjirea
cu care a luptat - ambele detalii explicit prezentate de povestitor - îndreptățesc
și presupunerea că acest Roman era îndeaproape înrudit cu familia domnitoare,
astfel putându-se explica și poziția-cheie a domeniului pe care a întemeiat
târgul său.
Față cu toate aceste constatări, poate exista vreun motiv pentru ca
romașcanii de azi să altereze, prin "completări" neadecvate, o stemă
tot atât de veche ca și aceea a Țării Moldovei și tot atât de încărcată
de simboluri și mai ales de mesaj istoric ?!
Un exemplu de contra-heraldică: noua stemă a județului Sibiu
Constantin Ittu
Ocupat cu definitivarea și susținerea tezei de doctorat - Heraldica
vie și rolul ei social - la Universitatea din Cluj, abordez cu oarecare
întârziere problema stemei județului Sibiu. Relativ recent adoptată de
forurile județene competente, ea este, însă, de neacceptat,
din mai multe motive, de ordin atât heraldic, cât și istoric. Le înfățișez
pe rând.
1. Motivele heraldice:
1.1. Partea superioară a scutului - numită cap - este o mobilă
(piesă) onorabilă, care trebuie să ocupe o treime din înălțimea scutului.
În desenul pe care îl am la dispoziție, scutul are o înălțime de 16 cm,
situație în care capul ar trebui să fie de 5,3 - 5,4 cm; în desenul
respectiv, însă, înălțimea capului este de numai 4,6 cm. Așadar,
de la început, lipsește exact elementul pe care autorii stemei l-au dorit
de maximă importanță, singura mobilă onorabilă a stemei - capul;
în consecință, sunt viciate atât echilibrul interior al scutului, cât și
repartiția figurilor în interiorul acestuia, motiv suficient pentru orice
organism de specialitate din lume de a respinge un asemenea proiect de
stemă.
1.2. Specialiștii în domeniu au subliniat, în repetate rânduri,
că respectiva piesă onorabilă "reprezintă coiful omului în război" (Marcel
Sturdza-Săucești, Heraldica. Tratat tehnic, București, 1974; J.
P. Brooke-Little, An Heraldic Alphabet, Londra, 1985; Th. Woodcock,
J. M. Robinson, The Oxford Guide to Heraldry, Oxford, 1996). Fiind
vorba de o stemă județeană, sublinierea unor merite colective (vitejie
etc) prin recurgerea la simboluri individuale, ori (cel mult) de familie,
este greșită.
1.3. Culoarea câmpului (fondului) capului este neclară.
Presupun că autorii au avut în vedere albastrul, dar culoarea redată, un
albastru-mov, nu există în heraldică.
1.4. Încep cu o scurtă explicație: aurul și argintul sunt considerate
metale
în heraldică, în timp ce albastrul-cer (azur), verdele, roșul și negrul
reprezintă culorile acestei științe vechi de opt secole. Este adevărat
că autorii stemei au evitat să așeze culoare pe culoare și metal pe metal,
dar, în aceeași ordine, au comis o altă eroare, căci legile heraldice
nu îngăduie nici ca două câmpuri alăturate - în cazul acesta, despărțite
de o simplă linie verticală - să aibă aceeași culoare. Or, ambele
partițiuni ale scutului despicat au
culoarea roșie, fapt subliniat expres
de autori în descrierea stemei: "în partea dreaptă - smalt roșu
, în partea
stângă, pe smalt roșu
".
1.5. În descrierea stemei, autorii stemei vorbesc, la un moment
dat, despre unul dintre străvechile elemente ale stemei sibiene, numindu-l
trincletă
(foliată). Cuvântul acesta nu există în vocabularul heraldic.
Corect ar fi fost "trichetru terminat la extremități cu câte o frunză de
tei" (cf. Dan Cernovodeanu, Știința și arta heraldică în România,
București, 1977, p.130).
2. Motivele istorice:
2.1. Leul - leopardat, și nu așezat, cum este
definit în descrierea stemei - ține de heraldica britanică, nefiind obișnuit
în cea românească. Este adevărat că în stema țării întâlnim un leu - nu,
însă, leopardat - dar acesta face referire la Banatul de Severin
și, în nici un caz, la vreun ținut transilvănean. În plin Ev Mediu, principii
Țării Românești au înființat o episcopie la Râmnic, cunoscută ulterior
drept Episcopia de Râmnic - Noul Severin, dar nici aceasta n-a avut
nimic de-a face cu viața celor din Mărginimea Sibiului, zonă cunoscută
ca Ducat al Amlașului din secolul XIV până la 1506, iar după acest
an, pentru o bună bucată de timp, drept "Pertinentia" sau "Scaunul" Săliște.
2.2. Primul cartier al stemei este încărcat cu fascii de aur
pe câmp roșu. În argumentarea lor, autorii leagă aceasta de faptul că Basarabii
au fost și duci ai Amlașului. Dar vechea legătură a principilor
munteni cu ținutul respectiv nu se poate reda în chipul acesta în plan
heraldic, deoarece ducatul Amlașului nu a avut o stemă a sa, proprie.
2.3. Stema cu fascii a fost una dinastică (personală), anume
a Basarabilor, nu una care să-i fi reprezentat pe românii de pe unul sau
altul din versanții Carpaților. După toate probabilitățile, stema respectivă
a fost primită de Basarabi ca voievozi ai Țării Românești în calitatea
lor de vasali ai Coroanei Sfântului Ștefan. Această obiecție întâlnește
opinia regretatului Dan Cernovodeanu, pe care o transcriu aici: "Independența
Țării Românești, consacrată prin victoria lui Basarab I asupra lui Carol
Robert la Posada (1330) a avut desigur un ecou în domeniul - important
pe atunci - al stemelor. Considerăm că vechea stemă dinastică ce conținea
vestigii de certă influență ungară (fasciile arpadiene) nu mai putea conveni
voievozilor care înlăturaseră dominația Angevinilor [regii Ungariei la
acea vreme - n.n.] asupra țării lor" (Dan Cernovodeanu, op. cit.,
p.66).
2.4. Așa cum încearcă să redea trecutul, stema sibiană poate
lăsa - unui străin interesat de noua heraldică teritorială din România
- impresia că județul Sibiu n-a făcut niciodată parte din Transilvania,
ci a fost necontenit parte a Vechiului Regat. Și nu se întâlnește nici
un indiciu de heraldică românească în Ardeal pentru a contracara afirmația
aceasta.
În aceeași problemă, a stemei județului Sibiu,
d-l Constantin Ittu - doctor în istorie al Universității din Cluj cu o
teză
de heraldică, membru al Filialei din Cluj a Comisiei de Heraldică,
Genealogie și Sigilografie a Academiei Române și membru al Consiliului
Științific al Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta"
- a dat și articolul Cnezi din Scaunul Săliște sau tradiție istorică
și inginerie socială în heraldica sibiană ["Arhiva Genealogică",
III (VIII), 1996, 3-4, p. 249-254]. Se vede, însă, că, pentru autoritățile
sibiene, toate acestea nu au nici o valoare în raport cu
autonomia locală
garantată de o lege rău înțeleasă.
De la Comisia de Heraldică, Genealogie și Sigilografie
(Filiala Iași)
Ședințele de comunicări
Marți, 14 decembrie 1999: Elena Monu, Documente inedite privind
istoria familiei Kostaki; Ștefan S. Gorovei, Preocupări pentru organizarea
cercetării genealogice și heraldice 1966 - 1993 (I).
Marți, 11 ianuarie 2000: Paraschiva Victoria Batariuc, Sigilii
necunoscute din colecțiile Muzeului Național al Bucovinei; Ștefan S.
Gorovei, Heraldică și istorie în sigiliul medieval al orașului Roman.
Marți, 8 februarie 2000: Anton Coșa, Heraldică eclesiastică.
Steme episcopale catolice în Dieceza de Iași; Ștefan S. Gorovei, Polonezi
între români: familia Kisielewski.
Pentru viitoarele ședințe din cursul acestui an academic, sunt stabilite
următoarele date : 14 martie, 11 aprilie, 9 mai și 13 iunie 2000.
Modificările de date nefiind cu totul excluse, membrii CHGS-Iași și cei
care doresc să asiste la aceste ședințe sunt rugați să se intereseze (tel.
21.86.77; 14.75.25) pentru confirmarea datei. În absența unor precizări
speciale, locul (Sala mică a Filialei Iași a Academiei Române, Bd. Carol
I nr.8) și ora (17.30) rămân întotdeauna aceleași.
Membrii Comisiei și membrii Institutului "Sever Zotta" sunt invitați
la aceste ședințe și sunt rugați să anunțe din timp titlurile comunicărilor
pe care doresc să le prezinte. Reamintim că atât participarea la ședințe,
cât și prezentarea de comunicări nu sunt condiționate de apartenența la
aceste societăți.
A apărut
ARHIVA GENEALOGICĂ
anul IV (IX), 1997, nr.3-4
CUPRINSUL: Actele celui de-al VII-lea Simpozion de Studii Genealogice
(Iași, 9-12 mai 1996): Omagiu înaintașilor. Organizare familială, dinamică
socială. Izvoare genealogice. Ascendențe, descendențe. Familii, personaje.
Înrudiri, strategii matrimoniale. Comisia de Heraldică, Genealogie și Sigilografie
a Academiei Române - un sfert de secol de activitate * HERB. CAIETE
HERALDICE (III) * In memoriam * In honorem
Volumul are XXIV + 352 pagini, costă 40.000 lei și poate fi cumpărat
de la redacția revistei (Str. Lascăr Catargi nr.15, 6600 Iași) sau primit
prin poștă (cu achitarea taxelor de expediție).
Membrii Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta",
cu cotizația la zi, beneficiază de o reducere de 50%.
Starea Institutului
Membrii Institutului. La 31 decembrie 1999, lista membrilor Institutului
- constituită în 1995 - conținea numele a 135 de membri activi (fondatori
și aleși) și asociați. În urma deceselor din 1995-1999 (Const. R. Arion,
Dan Cernovodeanu, Eugen Lozovan, Jean-Nicolas Mănescu, Alexandru V. Perietzianu-Buzău,
Dan Pleșia, Mircea Radu și Dan Russ) și a celor patru retrageri (vezi mai
jos), Institutul "Sever Zotta" numără, la 1 ianuarie 2000, 123 de membri.
Retrageri. Întrucât, prin neplata obligațiilor bănești aferente
anului 1999, au notificat renunțarea la calitatea de membri ai Institutului
"Sever Zotta", d-na Rodica Radu și d-nii Ion Arhip, Nistor Ciocan și Mihai
Sorin Rădulescu (membri fondatori) sunt socotiți retrași cu începere de
la 1 ianuarie 2000.
Noi membri. În ședințele din 11 ianuarie și 8 februarie 2000,
Comitetul Director a avizat cooptarea de noi membri: Ion-Tudor Berza, Arcadie
M. Bodale, Constantin Casimir, Gelu-Laurențiu Chiriac, Radu Costinescu,
Andrei Eșanu, Paisie Fantaziu, Costin Feneșan, Daniel Focșa, Mircea Halunga,
Irina Hoinărescu (Paveleț), Alexandru Paleologu, Ecaterina-Cornelia Petrescu,
Matei Pisoski, Iuliana Streza (cu începere de la 1 ianuarie 2000).
Distincții pentru colegii noștri. Laureați (17.XII.1999) ai premiilor
Academiei Române: Dan Cernovodeanu (premiul "Dimitre Onciul", postum,
pentru lucrarea Lévolution des armoiries des Pays Roumains depuis leurs
apparition jusquà nos jours, 2 vol., Paris, 1997), Ștefan Andreescu
(premiul "Mihail Kogălniceanu", pentru lucrarea Restitutio Daciae,
III, 1997) și Alexandru-Florin Platon (premiul "A. D. Xenopol",
pentru lucrarea Geneza burgheziei în Principatele Române, Iași,
1997).
D-l Nicolae Edroiu, membru al Consiliului Științific al Institutului,
a fost ales (17.XII.1999) membru corespondent al Academiei Române.
Academia Oamenilor de Știință din România a ales (17.XII.1999) pe d-l
Ștefan
S. Gorovei, Administratorul-Delegat al Institutului, membru titular
și pe d-l Radu-Ștefan Vergatti - membru corespondent.
C h i t a n ț ă
S-a primit de la d-___ _________________________ suma de _________ lei,
reprezentând cotizația pentru trim._______/2000
Restanțele pentru anul 1999 totalizează suma de ______________ lei,
reprezentând cotizația aferentă trim. _____________________ .
Membrii Institutului sunt rugați să consulte Regulamentul cotizațiilor,
publicat în acest numar al Buletinului. |
În al doilea trimestru al anului 2000, taxa de înscriere ca membru
al Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta" - în condițiile
prevăzute de articolul 8 din Statute - este de 60.000 lei, iar cotizația
lunară este de 20.000 lei.
În spiritul art. 12, § (a), din Statute, refuzul de a achita cotizația
lunară este considerat ca notificare simbolică a renunțarii la calitatea
de membru al Institutului "Zotta".
Neplata cotizațtiei lunare atrage o atenționare (după două trimestre),
un avertisment (după trei trimestre), iar după un an conduce la radierea
automată din evidențele Institutului (Regulamentul cotizațiilor,
art. 11 si 12).
Donații și donatori
S-au primit: acte (sec.XIX-XX) și fotografii ale familiei Kisielewski
de la d-na Maria Antoneta Mihuleac, acte diverse (sec.XIX-XX) de
la d-l Emil Stănescu și cărți de la d-na Wanda Mihuleac.
D-l Constantin Casimir (Franța) - 500 FF; d-l Ion Em. Filitti
(Germania) - 100 DM; d-l Șerban Orescu (Germania) - 100 DM.
Trimiterile poștale de orice fel (scrisori, colete, mandate
etc.) vor fi expediate folosindu-se exclusiv următoarea adresă :
Ștefan S. Gorovei, Institutul "Sever Zotta", Oficiul poștal 1, Căsuța
poștală 32, RO-6600 IAȘI.
Tel. 032 - 21.86.77
Email:<rer_genealog@mail.dntis.ro>
|
Acest Buletin se distribuie gratuit membrilor Institutului Român
de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta", costul său și taxele de expediție
fiind incluse în cotizație. Distribuirea este oprită automat după trei
trimestre de neplată a cotizației lunare.
Buletinul poate fi cumpărat de orice persoană interesată, prețul
său fiind întotdeauna 1/10 din cuantumul cotizației pentru întregul trimestru
în curs. Prețul acestui număr este de 5400 lei.
© Institutul Român de
Genealogie și Heraldică "Sever Zotta" 2000 |
Ultimul update din 3 mai 2000/cvt
|
|